Libertăți civileNoutăți

“Mobilitatea artiştilor: libera circulaţie a ideilor”

“Mobilitatea artiştilor: libera circulaţie a ideilor”

Cu o infrastructură rutieră de invidiat, Belgia este una dintre ţările Uniunii Europene în care ispita vitezei îşi face simţită prezenţa ori de câte ori drumul îşi cere dreptul. Pentru cei care îşi iau însă răgazul de a zăbovi câteva minute în plus pe drumul naţional înţesat cu semafoare, lăsând deoparte tumultul autostrăzii, drumul poate oferi momente revelatoare, pline de semnificaţii istorice şi culturale. Pentru că pe o astfel de rută este amplasat un monument naţional belgian cu profunde rădăcini româneşti. Este vorba despre Monumentul Naţional al Prizonierului Politic, un grup statuar care contemplă văzduhul, în inima Flandrei, pe vechiul drum care leagă capitala federală, Bruxelles de capitala regiunii flamande, Antwerpen (Anvers). Monumentul este amplasat în faţa Fortului Breendonk, mărturie-simbol a ororii naziste în această parte de Europă. Într-un alt colţ de ţară, în inima Valoniei francofone, la Louvière, belgienii se mândresc cu un muzeu dedicat aceluiaşi artist, al cărui nume le este aproape imposibil de pronunţat: Idel Ianchelevici. De altfel, întreaga localitate este dominată de spiritul artistic al sculptorului de origine română prin impunătoarea lucrare intitulată: L’Appel (Apelul), considerată de critici emblematică pentru întreaga sa creaţie.

Opera lui Ianchelevici a fost anul acesta pretextul pentru celebrarea a 130 de ani de relaţii diplomatice româno-belgiene. Parlamentul European a găzduit o manifestare dedicată României şi Belgiei, relaţiilor lor deja tradiţionale, dintr-o perspectivă europeană. Viaţa şi traseul artistic ale lui Idel Ianchelevici au fost evocate în intervenţiile din deschiderea manifestării intitulate “Mobilitatea artiştilor: libera circulaţie a ideilor”. Momentul cultural a fost organizat de eurodeputatele Adina Vălean şi Annemie Neyts Uyttebroeck cu sprijinul Ambasadei României în Regatul Belgiei. După o scurtă prezentare a operei artistului, a urmat proiecţia filmului “Ianchelevici – o viaţă, o operă” realizat de Radio Televiziunea Francofonă din Belgia.

Adina Vălean

“Sărbătorim astăzi împlinirea a 130 de ani de relaţii diplomatice dintre România şi Belgia. Pentru a marca acest eveniment şi pentru a ne face planuri pentru viitor cred că trebuie să ne uităm în trecut. Sărbătorim astăzi idei, acele fire ale vieţii a căror ţesătură creează ceea ce suntem fiecare dintre noi. Ideile ne fac să mergem înainte, ele inspiră, construiesc şi dezvoltă. Idel Ianchelevicieste un precursor al europenilor de astăzi. Un artist român care şi-a găsit faima în Belgia, luându-şi inspiraţia din patria natală şi care a devenit un adevărat cetăţean european într-o epocă în care ceea ce numim noi astăzi Uniunea Europeană nu era decât un vis care înfierbânta minţile unor mari personalităţi. Titlul ales pentru acest eveniment: Mobilitatea artiştilor – libera circulaţie a ideilor, poate fi interpretat în multe feluri. Deşi sunt foarte tentată să o fac, fiind o bună cunoscătoare a subiectului, nu voi vorbi totuşi acum despre libera circulaţie a persoanelor în interiorul Uniunii Europene, mai ales de pe poziţia de cetăţean român. Cu toate că, în calitate de liberal, cred că politica este viaţă şi că viaţa este o artă. Prin vizionarea acestui film sper să vă faceţi o idee. E doar un detaliu, dar imaginea completă se construieşte din detalii.”

Annemie Neyts Uyttebroeck

“Din câte îmi amintesc, pe vremea când relaţiile dintre cele două ţări erau încă la început, Constituţia belgiană de atunci a influenţat-o într-o mare măsură pe cea românească. Sunt convinsă că au existat numeroase contacte la nivel individual între români şi belgieni, iar Ianchelevici este un minunat exemplu în acest sens. Ianchelevici, născut în România în 1909, într-o familie de evrei, a venit să studieze la Academia de Arte Frumoase din Liege. Întors pentru o scurtă perioadă în România pentru a-şi efectua  serviciul militar, revine la Liege pentru a-şi continua munca artistică şi studiile. Ianchelevici sculptează şi desenează. Pe durata celui de al doilea război mondial rămâne mai mult ascuns, date fiind originile sale, şi supravieţuieşte. La puţin timp după terminarea războiului, creează unele dintre cele mai frumoase statui pe care le avem în Belgia. Amintesc aici grupul de statui ce reprezintă deţinuţi politici, pe care îl puteţi admira în faţa Fortului Breendonk, aflat undeva pe vechiul drum care leagă Bruxelles-ul de Anvers, o altă statuie impresionantă se află în localitatea La Louviere. În aceeaşi perioadă, statul belgian îi acordă naţionalitatea belgiană. În 1950, pleacă în Franţa şi se stabileşte în localitatea Maison Laffitte, în apropiere de Paris. Acolo continuă să sculpteze atât în marmură cât şi în piatră, dar este şi perioada în care desenează foarte mult. Către sfârşitul vieţii, România îi returnează cu titlu onorific paşaportul românesc, ceea ce înseamnă redobândirea cetăţeniei române. Ianchelevici este unul dintre puţinii artişti cărora, după trecerea  în nefiinţă, li s-au dedicat muzee în 3 ţări diferite: Belgia, Franţa şi Olanda. Acesta din urmă este unul dedicat în special desenelor sale.”

Ovidiu Dranga, Ambasadorul României în Regatul Belgiei

Sunt foarte bucuros că în ajunul Zilei Naţionale a României, sărbătorită pe 1 decembrie, un român, Idel Ianchelevici, aduce în Parlamentul European mesajul puternic al sinergiei care se creează prin cultură. Pentru mine, Ianchelevici reprezintă în primul rând exemplul apropierii dintre două ţări prin artă. Om de cultură de excelenţă, Ianchelevici a reuşit să transpună în creaţiile sale sinteza dintre originile sale româneşti şi experienţele trăite în Belgia, ţara sa de adopţie. Putem spune că Ianchelevici este un cetăţean european “avant la lettre”. La începutul secolului al  XX-lea, a anticipat faptul că a călători dincolo de graniţe este esenţial pentru îmbogăţirea surselor sale de inspiraţie şi pentru evoluţia parcursului său artistic. Arta sa este o dovadă că trebuie să continuăm promovarea mobilităţii artiştilor şi a ideilor pentru a avea un spaţiu european comun al culturii. Vreau să îi felicit pe realizatorii acestui film pentru că ne-au oferit ocazia să cunoaştem viaţa şi opera acestui mare sculptor.

Next article Proiectele de gaze: South Stream, Nabucco si AGRI
Previous article Proiectul noii legi a comunicatiilor electronice, in dezbatere publica

Related posts

0 Comments

No Comments Yet!

You can be first to comment this post!

Leave a Comment

Your data will be safe! Your e-mail address will not be published. Also other data will not be shared with third person. Required fields marked as *